Date fizico-geografice
Relieful
Regiunea studiată este parte integrantă din depresiunea MaramureÅŸului. Relieful comunei OnceÅŸti cuprinde dealurile din jur ÅŸi Culoarul Izei având mari resurse agricole ÅŸi peisagistice.
Culoarul Izei are în partea dreapta, la intrare ÅŸi în partea stângă, la ieÅŸire o luncă formată din pădurea – galerie a Izei ÅŸi terenuri agricole, având pe alocuri lăţimea de aproximativ un kilometru.
Dealurile din jur, Osoiu, Măgura, Cetăţeaua, Grui, LucÅŸoara sunt acoperite cu păduri de conifere ÅŸi foioase dominând cele din urmă. La poalele dealurilor se întâlnesc fâneÅ£e, livezi de pomi fructiferi în majoritate îmbătrânite ÅŸi terenuri cultivate cu cartof sau plante furajere.
Dealurile sunt străbătute de numeroase pâraie ÅŸi vâlcele: Valea Slatinii, Valea Cetăţii, Valea Ciuroiului, Valea Pomilor. Pe Valea Slatinii există o fântână cu apă sărată care a dat numele întregii văi.
Iza străbate hotarul comunei pe o distanţă de 6 km, având pe alocuri plaje întinse, depuneri de pietriÅŸ, ÅŸi mici bălÅ£i datorate inundaÅ£iilor.
Dintre fenomenele care afectează versanÅ£ii, mai semnificative sunt alunecările de teren întâlnite mai frecvent pe Dealul Crucii ÅŸi eroziunea datorată micilor torente. Alunecările de teren sunt favorizate de existenÅ£a în profunzim a unui strat de argile.
Clima
Este specifică Depresiunii MaramureÅŸului ÅŸi aparÅ£ine sectorului de climă temperat-continentală, MaramureÅŸul ÅŸi Bucovina având mici influenÅ£e climatice baltice. Climatul de depresiune se caracterizează ÅŸi prin inversiuni termice.
DirecÅ£ia generală de deplasare a maselor de aer este dinspre vest ÅŸi nord-vest. Media anuală a precipitaÅ£iilor este în jur de 700 mm în localitate ÅŸi mai ridicată pe dealurile din jur. Temperatura medie anuală este de 8,2 grade Celsius, valoare ce scoate în evidenţă climatul relativ răcoros.
Dacă înainte fenomenele meteorologice se repetau cu o regularitate de ceasornic fixându-se în memoria bătrânilor, azi asistăm la o bulversare a acestor fenomene care nu mai respectă nici o regulă. În ultimii ani, iernile au devenit mai blânde cu un număr mai mic de zile cu zăpadă iar în timpul verii avem de a face cu fenomenul de caniculă.
Luna cea mai caldă este luna iulie cu 18,8 grade Celsius, iar luna cea mai rece este luna ianuarie cu -4,3 grade Celsius.
Numărul mediu anual al zilelor cu îngheÅ£ este de 111 zile, iar durata medie a intervalului fără îngheÅ£ este de 243 de zile.
Vânturile sunt influenÅ£ate de către relief ÅŸi au o intensitate de 3,4 -3,8 m/secunda. Vânturile se formează sub influenÅ£a circulaÅ£iei generale din vest ÅŸi nord-vest datorat microclimatului creat de prezenÅ£a în apropiere a munÅ£ilo Gutâi.
Fiind într-o zonă depresionară, localitatea este parÅ£ial ferită de fenomene meteorologice deosebite, totuÅŸi pot fi evidenÅ£iate descărcările electrice frecvente pe Dumbravă, unde au făcut ÅŸi câteva victime, grindina, vântur puternice de scurtă durată ÅŸi ploi torenÅ£iale.
În perioadele secetoase, apa Izei scade foarte puternic favorizând fenomenul de apariÅ£ie al algelor verzi ce se fixează pe pietrele din apă.
Un fenomen întâlnit în dimineÅ£ile de primăvară până în toamnă este prezenÅ£a unui nor de ceaţă de-a lungul Izei ÅŸi în special în zona dintre OnceÅŸti ÅŸi Vadu-Izei. Această ceaţă apare datorită apei calde care se evaporă ÅŸi întâlneÅŸte aerul rece al dimineÅ£ii.
Hidrografia
Din punct de vedere hidrografic, OnceÅŸtiul aparÅ£ine bazinului Izei. Cursul apei la OnceÅŸti este în mare măsură rectiliniu, cele câteva meandre erodând puternic malurile se schimbă de la un an la altul.
În Iza se varsă câteva vâlcele numite de către localnici văi ÅŸi a căror debit este foarte variat ajungând uneori la secare. Dintre aceste văi amintim: Valea Slatinii, Valea Oancii, Valea lui Călian.
De-a lungul Izei nu există surse industrial de poluare, singura problemă o constituie deÅŸeurile menajere provenite în parte de la OnceÅŸti dar cea mai mare parte din aceste deÅŸeuri sunt aduse din aval în special atunci când debitul apei creÅŸte, diversele sortimente de deÅŸeuri rămân agăţate prin ramurile sălcilor de pe maluri, creând un decor straniu ÅŸi foarte greu de ecologizat.
OnceÅŸtiul este faimos în jur ÅŸi pentru cele două surse de apă minerală situate la poalele Osoiului, nu departe de comună. La apa minerală numită ÅŸi borcut, se poate ajunge pe trei sau patru trasee, fiecare deosebit de pitoresc. În prezent, prin efortul primăriei, se amenajează una din uliÅ£e, fiind posibil în viitor accesul cu maÅŸina.
Cele doua izvoare iÅŸi strâng apele din gresia paleogenă de Strâmtura, trecând apoi prin depozitele marno-argiloase badeniene.
Izvorul principal are o apă feruginoasă, bicarbonată, sodică - calcică cu o mineralizare totală de 2,8 grame/litru ÅŸi o concentraÅ£ie de dioxid de carbon de 1910’7 mg/l.
Cel de-al doilea izvor, uÅŸor sulfuros, cu depuneri de sulfaÅ£i, se află într-o mică adâncitură ce defavorizează scurgerea apei, are o mineralizare totală de 3564 mg /l. Apa acestui izvor este recomandată în suferinÅ£ele sistemului digestiv. Cea mai folosită este apa primului izvor, de multe ori se stă la rând, aici, venind locuitori din OnceÅŸti, NăneÅŸti, Sighetu Marmatiei, Valea Stejarului precum ÅŸi pasionaÅ£ii de drumeÅ£ie din CoÅŸtiui. Cel de-al doilea izvor necesită lucrări de drenare a apei ÅŸi de consolidare a solului care alunecă mereu în sursa de apă.
Două din potecile ce duc la Borcut au fost marcate cu triunghi albastru de către elevii de la Şcoala cu clasele I-VIII Onceşti. Marcajul se cere refăcut.
Continuând drumul, se poate ajunge la Cetăţuie, Valea Cetăţii, Valea Stejarului sau la CoÅŸtiui, pe un vechi drum care cândva era un drum al sării.
Solurile
Tipul de sol dominant în hotarul comunei OnceÅŸti este solul brun-argilic ÅŸi podzolul. Acest sol a evoluat cu pădurea de foioase peste care s-a instalat o vegetaÅ£ie ierboasă corespunzatoare. Pe versanÅ£ii cu o pantă mai mare de 7 grade, aceste soluri au suferit spălări cu atât mai intense cu cât valoarea pantelor este mai mare ÅŸi lipseÅŸte terasarea solului. În unele cazuri, aceste degradări se finalizează ÅŸi prin alunecări de teren.
În lunca râului Iza, se întâlneÅŸte sol aluvionar, luto-nisipos pe alocuri, slab drenat, cu nivel freatic de mică adâncime ÅŸi cu un grad mai mare de fertilitate.
Pe Dumbravă întalnim un sol argilic cu un ph mai ridicat, slab drenat ÅŸi cu un nivel freatic foarte aproape de suprafaţă.
În foarte multe locuri, datorită eroziunii, apare la suprafaţă pietriÅŸ sedimentar, dovadă a faptului că Iza a modelat solul pe o plajă foarte mare.
Vegetaţia
VegetaÅ£ia zonală este specifică în mare măsură formelor de relief existente în zonă. Putem identifica patru tipuri de ecosisteme ÅŸi anume ecosisteme antropizate, în imediata apropiere a localităţii, ecosisteme tipice pădurilor de foioase, pe dealuri, ecosisteme tipice fâneÅ£elor ÅŸi un ecosistem aparte, pe Dumbravă, cu o vegetaÅ£ie tipică stepelor.
Cu ajutorul profesorului de biologie, din localitate, am identificat principalele specii de plante rare sau ocrotite, speciile de plante medicinale, precum şi unele zone ce ar putea fi propuse drept rezervaţii naturale.
Primavara devreme, pe colinele din Valea Slatinii întâlnim florile albastre ale Crucii voinicului (Hepatica transilvanica ), endemism carpatic care se găseÅŸte doar în Transilvania. O altă plantă rară, des folosită în cosmetică ÅŸi tratarea animalelor este spânzul(Heleborus purpurascens), frecvent primăvara, în zona dintre Borcut ÅŸi Cetăţea.
Cele două poieniÅ£e cu bulbuci (Trollius europeus), de pe Valea Cetăţii ar putea fi propuse drept rezervaÅ£ie naturală având în vedere că zona este de o frumuseÅ£e magică, bulbucii de aici apar sub forma unui lan compact având o vigurozitate mult peste media de înălÅ£ime, 80cm-100cm, media fiind în jur de 40 cm. În Valea Cetăţii, pe lângă cele două poieniÅ£e întâlnim foarte mulÅ£i bulbuci prin fâneÅ£e, dar de talie mai mică. La baza celor două poieniÅ£e udate tot timpul de două izvoare, întâlnim o vegetaÅ£ie specifică turbăriilor, formată din muÅŸchi de turbă (Sphagnum cymbifolium), ÅŸi bumbacăriÅ£a.
Ecosistemele de pădure cuprind specii de molid (Picea abies), pin negru (Pinus silvestris ), pin roÅŸu(Pinus sp.), brad argintiu (o raritate în zonă), zada (Larix deciduas) - singurul conifer cu frunze căzătoare, specie ocrotită), fag (Fagus silvatica), alun (Corilus avellana), păducel (Crataegus monogina) - medicinal utilizat în afecÅ£iunile cardiace, măcies (Rosa canina ), arin negru (Alnus glutinosa), arin alb (Alnus alba), plop (Populus sp.) ÅŸi mesteacăn (Betula pendula).
Merită menÅ£ionate grupurile compacte de salcâm (Robinia pseudacacia) care ocupă văile ÅŸi care în momentul înfloririi dau un miros atât de puternic încât se simte pe toată valea. Salcâmul creÅŸte rapid ÅŸi este folosit drept lemn pentru foc.
Prin fâneÅ£e întâlnim o mare mulÅ£ime de graminee, dar ÅŸi trei specii rare de orhidee, untul vacii (Orchis morio), poroinic (Dactilorhiza maculate) ÅŸi sângele voinicului (Nigritella nigra).
Tot o curiozitate, pe dealurile dinspre răsărit, există castani comestibili (Castanea sativa) care s-au adaptat aici perfect, fructifică în fiecare an si spre deosebire de cei de la Baia Mare sunt sănătoÅŸi. ExistenÅ£a castanului comestibil la OnceÅŸti dovedeste faptul că aici există un microclimat mai blând. Castanul se dezvoltă bine pe dealurile cuprinse între 250 ÅŸi 700 m. Lemnul castanului comestibil este folosit la fabricarea mobilei. În comparaÅ£ie cu stejarul, castanul comestibil are o creÅŸtere mai rapidă.
PrezenÅ£a castanului comestibil în MaramureÅŸ este semnalată prima dată în anul 1642, cum a ajuns aici, rămâne o enigmă.
Terenurile nefolosite ÅŸi fâneÅ£ele abandonate ar putea fi valorificate prin plantarea de castani, dat fiind că se înmulÅ£esc uÅŸor prin seminÅ£e sau prin puieÅ£i de 1 -2 ani.
Pe Dumbravă vegetaÅ£ia este formată din pipirig care domină dar ÅŸi numeroase graminee, feriga de câmp (Pteridium acuilinium). În perioadele ploioase pe Dumbravă apar o mulÅ£ime de ciuperci care sunt în mare parte exploatate ÅŸi anume ciuperca de câmp (Psaliota campestris), pălaria ÅŸarpelui, băşina calului (Licoperdon bavista), unele exemplare ajung la dimensiuni gigantice.
Colina ce mărgineÅŸte Dumbrava înspre ÅŸosea, având câteva sute de metri înăltime ÅŸi o lungime de un kilometru, are o vegetaÅ£ie complet aparte în care domină cimbrul de câmp, turteaua de munte, ÅŸi foarte multă pedicuÅ£a (Lycopodium clavatum) - aici într-un areal atipic, planta fiind specifică fâneÅ£elor montane. Tot atipic este răspândit aici ÅŸi struÅ£isorul (Selaginella Helvetica) specifică stâncilor din zona Montană.
Dintre plantele medicinale întâlnite în zonă amintim: sunătoarea, muÅŸeÅ£elul, coada ÅŸoricelului, păducelul, potbalul, spanzul, braduleÅ£ul, trifoiul roÅŸu, măcieÅŸul, menta, rostopasca care ocupă suprafeÅ£e imense în pădurile de stej dinspre CoÅŸtiui.
Dintre speciile de ciuperci culese în exces datorită firmelor străine care oferă preÅ£uri mari, amintim speciile de boletus (Boletus edulis), gălbiori (Chantarellus cibarius), cozărei (Lactarius deliciosus), bureÅ£i iuÅ£i (Lactarius piperatus), barba caprei (Clavaria aurea) dar ÅŸi specii de ciuperci otrăvitoare (Boletus satanas).
Fauna
Fauna zonei este de o mare diversitate ÅŸi depinde de formele de relief ÅŸi de vegetaÅ£ie. În cele cinci tipuri de ecosisteme prezente vom întâlni o mare diversitate de nevertebrate ÅŸi vertebrate.
În pădurile de foioase vieÅ£uiesc numeroase specii de păsări ÅŸi mamifere, unele valoroase din punct de vedere cinegetic precum: mistreÅ£ul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europeus), căpriorul (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus) - tot mai rar, vulpea (Vulpes vulpes) – frecvenÅ£a pe Valea Slatinii. Tot în aceste păduri întâlnim ÅŸi mult mamifere de talie mică precum: veveriÅ£a (Saurus vulgaris), jderul (Martes martes), nevăstuica (Mustela nivalis).
În vârful Cetăţelei se găseÅŸte o hrănitoare pentru căprioare.
Acvifauna pădurilor este şi ea bogată şi cuprinde printre altele răpitoare de zi şi răpitoare de noapte, corvide şi păsări de talie mică.
Dintre reprezentanÅ£ii păsărilor amintim: rândunelele (Hirundo rustica), lăstunul de mal (Riparia riparia), corbul (Corvus corax), gaiÅ£a (Garrulus glandarius), huhurezul, ciocănitoarea, uliul, pupăza, cucul, mierla, piÅ£igoiul, vrabia, graurul, coÅ£ofana, cioara de semănătură (Corvus frugilegus ), cioara gri (Corvus corone cornix).
Corbul (Corvus corax) este una din speciile de păsări sedentare inclusă pe lista monumentelor naturii din Å£ară, la OnceÅŸti am depistat un număr de 5 familii. Puii apar foarte de timpuriu la începutul lunii martie fiind îngrijiÅ£i de ambii părinÅ£i. Corbul poate fi dresat cu uÅŸurinţă, numărându-se printre cele mai inteligente ÅŸi evoluate păsări de la noi fiind un longeviv care poate atinge vârsta de 100 de ani.
În păduri ÅŸi fâneÅ£e întâlnim guÅŸterul (Lacerta viridis), sopârla cenuÅŸie (Lacerta agilis), ÅŸarpele de casă (Natrix natrix), ÅŸarpele orb, numeroase specii de ÅŸoareci de câmp, arici, iar sub pământ un mare număr de cârtiÅ£e (Talpa europea). În zonele umede ÅŸi pe lângă firul apelor întâlnim broasca râioasă (Bufo bufo), broasca de lac (Ran esculenta), broasca de lac mare (Rana ridibunda), broasca de baltă cu burta galbenă (Bambina variegate ) ÅŸi broasca de baltă cu burta roÅŸie (Bambina bambina).
În ultimul timp, datorită faptului că multe terenuri au rămas necosite, se remarcă o creÅŸtere a populaÅ£iilor de ÅŸopârle ÅŸi rozătoare iar pe seama acestora o creÅŸtere a numărului de păsări răpitoare.
Lumea insectelor este ÅŸi ea bine reprezentată prin: lăcusta călătoare (Pachitilus migratorius), lăcusta marocană, greieri (Grilus campestris), rădaÅŸca (Lucanus cervus), nasicorn iar dintre fluturi merită amintiÅ£i fluturele ochi de păun de zi, fluturele verzei, lamâiÅ£a, fluturii cerului, coada rândunicii (Papilio podalirius).
Apa Izei are numeroase specii de peÅŸti. Într-un clasament al frecvenÅ£ei cu care îi întâlnesc pescarii, ordinea ar fi următoarea: clean, scobar, mreana (Barbus barbus), porcuÅŸor, beldita, ÅŸtiuca (Exos lucius), roÅŸioara, morunaÅŸ , biban, cârÅ£a, clean vărgat, caras, fusari, iar accidental a fost pescuit chiar un somn. Cu câÅ£iva ani în urmă exista o vidră dar nu a mai fost văzut nici un exemplar de foarte mult timp.
Dintre speciile de păsări întâlnite pe malurile Izei ÅŸi în pădurea-galerie amitim: pescăruÅŸ,
În centrul localităţi există un cuib de berze care se ÅŸtie că migrează până în Africa, uneori, ajungând chiar în sudul Africii. Aceste păsări sunt monitorizate ÅŸi ocrotite de lege.
Dintre mamiferele zburătoare, noaptea, din locuri ascunse îÅŸi iau zborul numeroase exemplare de liliac.
Pădurea –galerie a Izei ÅŸi râul Iza constituie un habitat ideal pentru numeroase specii de păsări. Dintre păsările cuibăritoare legate de cursul Izei, pescaruÅŸii albaÅŸtri se cuibăresc în malul Izei. Chirele de baltă (Sterna hirundo) patrulează în zbor deasupra apei. În petecele de stuf cuibăresc specii de lăcari (Acrocephalus sp.). Iarna apar mierlele de apă (Cinclus cinclus) iar în timpul verii pot fi văzute stoluri de raÅ£e sălbatice (Anas plathyrincos).
Resurse naturale
Principala resursă naturală inepuizabilă o reprezintă terenurile agricole ÅŸi în special terenurile arabile cu un grad ridicat de fertilitate. OnceÅŸtiul dispune de puÅ£ină pădure exploatabilă forestier, de aceea o mare parte din populaÅ£ie cumpără lemnele pentru foc din altă parte.
O resursă naturală care a favorizat construcţiile, este balastul şi nisipul de pe marginea Izei. Transportul acestui material se face folosind căruţele localnicilor.
O altă resursă naturală o constituie cele două surse de apă minerală.
Mai nou, începe să fie valorificat cu foarte mare succes, potenÅ£ialul turistic al comunei. Acest potenÅ£ial este dat de frumuseÅ£ea peisagistică din jur, existenÅ£a unui mare număr de porÅ£i sculptate ÅŸi case vechi din lemn precum ÅŸi prin păstrarea tradiÅ£iilor mai mult decât oriunde în zona învecinată ÅŸi nu în cele din urmă prin infinita ospitalitate a gazdelor.
Unul din cele mai frumoase puncte bel-vedere, care ne oferă o priveliÅŸte asupra Văii Izei cu turlele bisericilor de la Bârsana, este cimitirul evreiesc, situat pe o colină ÅŸi care se află într-o bună stare de conservare.
Regiunea studiată este parte integrantă din depresiunea MaramureÅŸului. Relieful comunei OnceÅŸti cuprinde dealurile din jur ÅŸi Culoarul Izei având mari resurse agricole ÅŸi peisagistice.
Culoarul Izei are în partea dreapta, la intrare ÅŸi în partea stângă, la ieÅŸire o luncă formată din pădurea – galerie a Izei ÅŸi terenuri agricole, având pe alocuri lăţimea de aproximativ un kilometru.
Dealurile din jur, Osoiu, Măgura, Cetăţeaua, Grui, LucÅŸoara sunt acoperite cu păduri de conifere ÅŸi foioase dominând cele din urmă. La poalele dealurilor se întâlnesc fâneÅ£e, livezi de pomi fructiferi în majoritate îmbătrânite ÅŸi terenuri cultivate cu cartof sau plante furajere.
Dealurile sunt străbătute de numeroase pâraie ÅŸi vâlcele: Valea Slatinii, Valea Cetăţii, Valea Ciuroiului, Valea Pomilor. Pe Valea Slatinii există o fântână cu apă sărată care a dat numele întregii văi.
Iza străbate hotarul comunei pe o distanţă de 6 km, având pe alocuri plaje întinse, depuneri de pietriÅŸ, ÅŸi mici bălÅ£i datorate inundaÅ£iilor.
Dintre fenomenele care afectează versanÅ£ii, mai semnificative sunt alunecările de teren întâlnite mai frecvent pe Dealul Crucii ÅŸi eroziunea datorată micilor torente. Alunecările de teren sunt favorizate de existenÅ£a în profunzim a unui strat de argile.
Clima
Este specifică Depresiunii MaramureÅŸului ÅŸi aparÅ£ine sectorului de climă temperat-continentală, MaramureÅŸul ÅŸi Bucovina având mici influenÅ£e climatice baltice. Climatul de depresiune se caracterizează ÅŸi prin inversiuni termice.
DirecÅ£ia generală de deplasare a maselor de aer este dinspre vest ÅŸi nord-vest. Media anuală a precipitaÅ£iilor este în jur de 700 mm în localitate ÅŸi mai ridicată pe dealurile din jur. Temperatura medie anuală este de 8,2 grade Celsius, valoare ce scoate în evidenţă climatul relativ răcoros.
Dacă înainte fenomenele meteorologice se repetau cu o regularitate de ceasornic fixându-se în memoria bătrânilor, azi asistăm la o bulversare a acestor fenomene care nu mai respectă nici o regulă. În ultimii ani, iernile au devenit mai blânde cu un număr mai mic de zile cu zăpadă iar în timpul verii avem de a face cu fenomenul de caniculă.
Luna cea mai caldă este luna iulie cu 18,8 grade Celsius, iar luna cea mai rece este luna ianuarie cu -4,3 grade Celsius.
Numărul mediu anual al zilelor cu îngheÅ£ este de 111 zile, iar durata medie a intervalului fără îngheÅ£ este de 243 de zile.
Vânturile sunt influenÅ£ate de către relief ÅŸi au o intensitate de 3,4 -3,8 m/secunda. Vânturile se formează sub influenÅ£a circulaÅ£iei generale din vest ÅŸi nord-vest datorat microclimatului creat de prezenÅ£a în apropiere a munÅ£ilo Gutâi.
Fiind într-o zonă depresionară, localitatea este parÅ£ial ferită de fenomene meteorologice deosebite, totuÅŸi pot fi evidenÅ£iate descărcările electrice frecvente pe Dumbravă, unde au făcut ÅŸi câteva victime, grindina, vântur puternice de scurtă durată ÅŸi ploi torenÅ£iale.
În perioadele secetoase, apa Izei scade foarte puternic favorizând fenomenul de apariÅ£ie al algelor verzi ce se fixează pe pietrele din apă.
Un fenomen întâlnit în dimineÅ£ile de primăvară până în toamnă este prezenÅ£a unui nor de ceaţă de-a lungul Izei ÅŸi în special în zona dintre OnceÅŸti ÅŸi Vadu-Izei. Această ceaţă apare datorită apei calde care se evaporă ÅŸi întâlneÅŸte aerul rece al dimineÅ£ii.
Hidrografia
Din punct de vedere hidrografic, OnceÅŸtiul aparÅ£ine bazinului Izei. Cursul apei la OnceÅŸti este în mare măsură rectiliniu, cele câteva meandre erodând puternic malurile se schimbă de la un an la altul.
În Iza se varsă câteva vâlcele numite de către localnici văi ÅŸi a căror debit este foarte variat ajungând uneori la secare. Dintre aceste văi amintim: Valea Slatinii, Valea Oancii, Valea lui Călian.
De-a lungul Izei nu există surse industrial de poluare, singura problemă o constituie deÅŸeurile menajere provenite în parte de la OnceÅŸti dar cea mai mare parte din aceste deÅŸeuri sunt aduse din aval în special atunci când debitul apei creÅŸte, diversele sortimente de deÅŸeuri rămân agăţate prin ramurile sălcilor de pe maluri, creând un decor straniu ÅŸi foarte greu de ecologizat.
OnceÅŸtiul este faimos în jur ÅŸi pentru cele două surse de apă minerală situate la poalele Osoiului, nu departe de comună. La apa minerală numită ÅŸi borcut, se poate ajunge pe trei sau patru trasee, fiecare deosebit de pitoresc. În prezent, prin efortul primăriei, se amenajează una din uliÅ£e, fiind posibil în viitor accesul cu maÅŸina.
Cele doua izvoare iÅŸi strâng apele din gresia paleogenă de Strâmtura, trecând apoi prin depozitele marno-argiloase badeniene.
Izvorul principal are o apă feruginoasă, bicarbonată, sodică - calcică cu o mineralizare totală de 2,8 grame/litru ÅŸi o concentraÅ£ie de dioxid de carbon de 1910’7 mg/l.
Cel de-al doilea izvor, uÅŸor sulfuros, cu depuneri de sulfaÅ£i, se află într-o mică adâncitură ce defavorizează scurgerea apei, are o mineralizare totală de 3564 mg /l. Apa acestui izvor este recomandată în suferinÅ£ele sistemului digestiv. Cea mai folosită este apa primului izvor, de multe ori se stă la rând, aici, venind locuitori din OnceÅŸti, NăneÅŸti, Sighetu Marmatiei, Valea Stejarului precum ÅŸi pasionaÅ£ii de drumeÅ£ie din CoÅŸtiui. Cel de-al doilea izvor necesită lucrări de drenare a apei ÅŸi de consolidare a solului care alunecă mereu în sursa de apă.
Două din potecile ce duc la Borcut au fost marcate cu triunghi albastru de către elevii de la Şcoala cu clasele I-VIII Onceşti. Marcajul se cere refăcut.
Continuând drumul, se poate ajunge la Cetăţuie, Valea Cetăţii, Valea Stejarului sau la CoÅŸtiui, pe un vechi drum care cândva era un drum al sării.
Solurile
Tipul de sol dominant în hotarul comunei OnceÅŸti este solul brun-argilic ÅŸi podzolul. Acest sol a evoluat cu pădurea de foioase peste care s-a instalat o vegetaÅ£ie ierboasă corespunzatoare. Pe versanÅ£ii cu o pantă mai mare de 7 grade, aceste soluri au suferit spălări cu atât mai intense cu cât valoarea pantelor este mai mare ÅŸi lipseÅŸte terasarea solului. În unele cazuri, aceste degradări se finalizează ÅŸi prin alunecări de teren.
În lunca râului Iza, se întâlneÅŸte sol aluvionar, luto-nisipos pe alocuri, slab drenat, cu nivel freatic de mică adâncime ÅŸi cu un grad mai mare de fertilitate.
Pe Dumbravă întalnim un sol argilic cu un ph mai ridicat, slab drenat ÅŸi cu un nivel freatic foarte aproape de suprafaţă.
În foarte multe locuri, datorită eroziunii, apare la suprafaţă pietriÅŸ sedimentar, dovadă a faptului că Iza a modelat solul pe o plajă foarte mare.
Vegetaţia
VegetaÅ£ia zonală este specifică în mare măsură formelor de relief existente în zonă. Putem identifica patru tipuri de ecosisteme ÅŸi anume ecosisteme antropizate, în imediata apropiere a localităţii, ecosisteme tipice pădurilor de foioase, pe dealuri, ecosisteme tipice fâneÅ£elor ÅŸi un ecosistem aparte, pe Dumbravă, cu o vegetaÅ£ie tipică stepelor.
Cu ajutorul profesorului de biologie, din localitate, am identificat principalele specii de plante rare sau ocrotite, speciile de plante medicinale, precum şi unele zone ce ar putea fi propuse drept rezervaţii naturale.
Primavara devreme, pe colinele din Valea Slatinii întâlnim florile albastre ale Crucii voinicului (Hepatica transilvanica ), endemism carpatic care se găseÅŸte doar în Transilvania. O altă plantă rară, des folosită în cosmetică ÅŸi tratarea animalelor este spânzul(Heleborus purpurascens), frecvent primăvara, în zona dintre Borcut ÅŸi Cetăţea.
Cele două poieniÅ£e cu bulbuci (Trollius europeus), de pe Valea Cetăţii ar putea fi propuse drept rezervaÅ£ie naturală având în vedere că zona este de o frumuseÅ£e magică, bulbucii de aici apar sub forma unui lan compact având o vigurozitate mult peste media de înălÅ£ime, 80cm-100cm, media fiind în jur de 40 cm. În Valea Cetăţii, pe lângă cele două poieniÅ£e întâlnim foarte mulÅ£i bulbuci prin fâneÅ£e, dar de talie mai mică. La baza celor două poieniÅ£e udate tot timpul de două izvoare, întâlnim o vegetaÅ£ie specifică turbăriilor, formată din muÅŸchi de turbă (Sphagnum cymbifolium), ÅŸi bumbacăriÅ£a.
Ecosistemele de pădure cuprind specii de molid (Picea abies), pin negru (Pinus silvestris ), pin roÅŸu(Pinus sp.), brad argintiu (o raritate în zonă), zada (Larix deciduas) - singurul conifer cu frunze căzătoare, specie ocrotită), fag (Fagus silvatica), alun (Corilus avellana), păducel (Crataegus monogina) - medicinal utilizat în afecÅ£iunile cardiace, măcies (Rosa canina ), arin negru (Alnus glutinosa), arin alb (Alnus alba), plop (Populus sp.) ÅŸi mesteacăn (Betula pendula).
Merită menÅ£ionate grupurile compacte de salcâm (Robinia pseudacacia) care ocupă văile ÅŸi care în momentul înfloririi dau un miros atât de puternic încât se simte pe toată valea. Salcâmul creÅŸte rapid ÅŸi este folosit drept lemn pentru foc.
Prin fâneÅ£e întâlnim o mare mulÅ£ime de graminee, dar ÅŸi trei specii rare de orhidee, untul vacii (Orchis morio), poroinic (Dactilorhiza maculate) ÅŸi sângele voinicului (Nigritella nigra).
Tot o curiozitate, pe dealurile dinspre răsărit, există castani comestibili (Castanea sativa) care s-au adaptat aici perfect, fructifică în fiecare an si spre deosebire de cei de la Baia Mare sunt sănătoÅŸi. ExistenÅ£a castanului comestibil la OnceÅŸti dovedeste faptul că aici există un microclimat mai blând. Castanul se dezvoltă bine pe dealurile cuprinse între 250 ÅŸi 700 m. Lemnul castanului comestibil este folosit la fabricarea mobilei. În comparaÅ£ie cu stejarul, castanul comestibil are o creÅŸtere mai rapidă.
PrezenÅ£a castanului comestibil în MaramureÅŸ este semnalată prima dată în anul 1642, cum a ajuns aici, rămâne o enigmă.
Terenurile nefolosite ÅŸi fâneÅ£ele abandonate ar putea fi valorificate prin plantarea de castani, dat fiind că se înmulÅ£esc uÅŸor prin seminÅ£e sau prin puieÅ£i de 1 -2 ani.
Pe Dumbravă vegetaÅ£ia este formată din pipirig care domină dar ÅŸi numeroase graminee, feriga de câmp (Pteridium acuilinium). În perioadele ploioase pe Dumbravă apar o mulÅ£ime de ciuperci care sunt în mare parte exploatate ÅŸi anume ciuperca de câmp (Psaliota campestris), pălaria ÅŸarpelui, băşina calului (Licoperdon bavista), unele exemplare ajung la dimensiuni gigantice.
Colina ce mărgineÅŸte Dumbrava înspre ÅŸosea, având câteva sute de metri înăltime ÅŸi o lungime de un kilometru, are o vegetaÅ£ie complet aparte în care domină cimbrul de câmp, turteaua de munte, ÅŸi foarte multă pedicuÅ£a (Lycopodium clavatum) - aici într-un areal atipic, planta fiind specifică fâneÅ£elor montane. Tot atipic este răspândit aici ÅŸi struÅ£isorul (Selaginella Helvetica) specifică stâncilor din zona Montană.
Dintre plantele medicinale întâlnite în zonă amintim: sunătoarea, muÅŸeÅ£elul, coada ÅŸoricelului, păducelul, potbalul, spanzul, braduleÅ£ul, trifoiul roÅŸu, măcieÅŸul, menta, rostopasca care ocupă suprafeÅ£e imense în pădurile de stej dinspre CoÅŸtiui.
Dintre speciile de ciuperci culese în exces datorită firmelor străine care oferă preÅ£uri mari, amintim speciile de boletus (Boletus edulis), gălbiori (Chantarellus cibarius), cozărei (Lactarius deliciosus), bureÅ£i iuÅ£i (Lactarius piperatus), barba caprei (Clavaria aurea) dar ÅŸi specii de ciuperci otrăvitoare (Boletus satanas).
Fauna
Fauna zonei este de o mare diversitate ÅŸi depinde de formele de relief ÅŸi de vegetaÅ£ie. În cele cinci tipuri de ecosisteme prezente vom întâlni o mare diversitate de nevertebrate ÅŸi vertebrate.
În pădurile de foioase vieÅ£uiesc numeroase specii de păsări ÅŸi mamifere, unele valoroase din punct de vedere cinegetic precum: mistreÅ£ul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europeus), căpriorul (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus) - tot mai rar, vulpea (Vulpes vulpes) – frecvenÅ£a pe Valea Slatinii. Tot în aceste păduri întâlnim ÅŸi mult mamifere de talie mică precum: veveriÅ£a (Saurus vulgaris), jderul (Martes martes), nevăstuica (Mustela nivalis).
În vârful Cetăţelei se găseÅŸte o hrănitoare pentru căprioare.
Acvifauna pădurilor este şi ea bogată şi cuprinde printre altele răpitoare de zi şi răpitoare de noapte, corvide şi păsări de talie mică.
Dintre reprezentanÅ£ii păsărilor amintim: rândunelele (Hirundo rustica), lăstunul de mal (Riparia riparia), corbul (Corvus corax), gaiÅ£a (Garrulus glandarius), huhurezul, ciocănitoarea, uliul, pupăza, cucul, mierla, piÅ£igoiul, vrabia, graurul, coÅ£ofana, cioara de semănătură (Corvus frugilegus ), cioara gri (Corvus corone cornix).
Corbul (Corvus corax) este una din speciile de păsări sedentare inclusă pe lista monumentelor naturii din Å£ară, la OnceÅŸti am depistat un număr de 5 familii. Puii apar foarte de timpuriu la începutul lunii martie fiind îngrijiÅ£i de ambii părinÅ£i. Corbul poate fi dresat cu uÅŸurinţă, numărându-se printre cele mai inteligente ÅŸi evoluate păsări de la noi fiind un longeviv care poate atinge vârsta de 100 de ani.
În păduri ÅŸi fâneÅ£e întâlnim guÅŸterul (Lacerta viridis), sopârla cenuÅŸie (Lacerta agilis), ÅŸarpele de casă (Natrix natrix), ÅŸarpele orb, numeroase specii de ÅŸoareci de câmp, arici, iar sub pământ un mare număr de cârtiÅ£e (Talpa europea). În zonele umede ÅŸi pe lângă firul apelor întâlnim broasca râioasă (Bufo bufo), broasca de lac (Ran esculenta), broasca de lac mare (Rana ridibunda), broasca de baltă cu burta galbenă (Bambina variegate ) ÅŸi broasca de baltă cu burta roÅŸie (Bambina bambina).
În ultimul timp, datorită faptului că multe terenuri au rămas necosite, se remarcă o creÅŸtere a populaÅ£iilor de ÅŸopârle ÅŸi rozătoare iar pe seama acestora o creÅŸtere a numărului de păsări răpitoare.
Lumea insectelor este ÅŸi ea bine reprezentată prin: lăcusta călătoare (Pachitilus migratorius), lăcusta marocană, greieri (Grilus campestris), rădaÅŸca (Lucanus cervus), nasicorn iar dintre fluturi merită amintiÅ£i fluturele ochi de păun de zi, fluturele verzei, lamâiÅ£a, fluturii cerului, coada rândunicii (Papilio podalirius).
Apa Izei are numeroase specii de peÅŸti. Într-un clasament al frecvenÅ£ei cu care îi întâlnesc pescarii, ordinea ar fi următoarea: clean, scobar, mreana (Barbus barbus), porcuÅŸor, beldita, ÅŸtiuca (Exos lucius), roÅŸioara, morunaÅŸ , biban, cârÅ£a, clean vărgat, caras, fusari, iar accidental a fost pescuit chiar un somn. Cu câÅ£iva ani în urmă exista o vidră dar nu a mai fost văzut nici un exemplar de foarte mult timp.
Dintre speciile de păsări întâlnite pe malurile Izei ÅŸi în pădurea-galerie amitim: pescăruÅŸ,
În centrul localităţi există un cuib de berze care se ÅŸtie că migrează până în Africa, uneori, ajungând chiar în sudul Africii. Aceste păsări sunt monitorizate ÅŸi ocrotite de lege.
Dintre mamiferele zburătoare, noaptea, din locuri ascunse îÅŸi iau zborul numeroase exemplare de liliac.
Pădurea –galerie a Izei ÅŸi râul Iza constituie un habitat ideal pentru numeroase specii de păsări. Dintre păsările cuibăritoare legate de cursul Izei, pescaruÅŸii albaÅŸtri se cuibăresc în malul Izei. Chirele de baltă (Sterna hirundo) patrulează în zbor deasupra apei. În petecele de stuf cuibăresc specii de lăcari (Acrocephalus sp.). Iarna apar mierlele de apă (Cinclus cinclus) iar în timpul verii pot fi văzute stoluri de raÅ£e sălbatice (Anas plathyrincos).
Resurse naturale
Principala resursă naturală inepuizabilă o reprezintă terenurile agricole ÅŸi în special terenurile arabile cu un grad ridicat de fertilitate. OnceÅŸtiul dispune de puÅ£ină pădure exploatabilă forestier, de aceea o mare parte din populaÅ£ie cumpără lemnele pentru foc din altă parte.
O resursă naturală care a favorizat construcţiile, este balastul şi nisipul de pe marginea Izei. Transportul acestui material se face folosind căruţele localnicilor.
O altă resursă naturală o constituie cele două surse de apă minerală.
Mai nou, începe să fie valorificat cu foarte mare succes, potenÅ£ialul turistic al comunei. Acest potenÅ£ial este dat de frumuseÅ£ea peisagistică din jur, existenÅ£a unui mare număr de porÅ£i sculptate ÅŸi case vechi din lemn precum ÅŸi prin păstrarea tradiÅ£iilor mai mult decât oriunde în zona învecinată ÅŸi nu în cele din urmă prin infinita ospitalitate a gazdelor.
Unul din cele mai frumoase puncte bel-vedere, care ne oferă o priveliÅŸte asupra Văii Izei cu turlele bisericilor de la Bârsana, este cimitirul evreiesc, situat pe o colină ÅŸi care se află într-o bună stare de conservare.